Cristina Miron

Sunt profesor de geografie din 1995, din momentul în care am terminat facultatea. Mi-a plăcut şi îmi place să lucrez cu copiii, într-un cadru vesel şi plăcut, mi-e groază de zilele în care, elevă fiind, mi se strângea stomacul de frică la intrarea într-o şcoală. Mi-am promis că voi deveni profesor şi copiilor, la ora mea, nu le va fi teamă să participe.
Am lucrat, între 1998-2004, ca voluntar într-o fundaţie care ajuta foşti copii ai străzii să termine opt clase. A fost o perioadă deosebită , cu situaţii deosebite, dar care m-a ajutat enorm în cariera mea de profesor.
Am cunoscut şi învăţământul american, pentru o perioadă de trei luni fiind co-profesor la o clasa de-a cincea, în statul american Arizona. Interesant, însă aşteptam cu nerăbdare să mă întorc la copiii mei cuminţi din România.
O clasă de copii zumzăind fericiţi, lucrând în cooperare unii cu alţii , dar şi cu profesorul , aşteptând cu nerăbdare ora de geografie este locul şi clipa care mă fac să mă simt împlinită ca profesor!